Acolo unde se pășește doar pe marginea covorului

După o săptămâna plină, Ria obișnuia să mergă vinerea după școală în vizită la câte o colegă. 

Într-o după-amiază Ria a mers la castelul prințesei Elisa. Era fascinată de acest castel. Îi plăcea foarte mult și compania prințesei, dar mai ales prăjiturile servite la castel. Prăjituri de casă, făcute chiar de mama prințesei, un deliciu, dar atenție mare, se mânca doar în bucătărie și nu cumva să se fi întâmplat să cadă vreo firimitură pe jos. 

Așa, vă spuneam de castel. Întotdeauna strălucea. Curățenia se făcea cu mare meticulozitate și nu cum făcea toată lumea cu mopul, nu, nu pentru că lasă scame, ci în genunchi cu cârpă că să se poată ajunge și la cel mai îndepărtat colțișor care ar fi putut fi atins de vreo pală de vânticel aducătoare de praf.

La intrarea în castel te întâmpina holul cel mare și lung, luminat de candelabre de cristal strălucitoare. Bucătăria era raiul organizării, însă, de departe cea mai impunătoare cameră din castel, era salonul de petreceri. Acolo trona o vitrină mare cu cele mai frumoase pahare din colecție și un covor imens. Era locul unde se țineau balurile și petrecerile importante. 

Dacă voiai doar să vizitezi trebuia să ai mare grijă la ciucurii covorului, să nu care cumva să îi deranjezi din dispunerea lor perfect liniară. Și unde mai pui că nu puteai să calci oriunde pe covor, nu, nu. Traseul de urmat era dat de marginea acestuia. Astfel, se menținea în stare aproape perfectă pentru veșnicie.

Cu toate acestea, oricât de ispititor părea salonul, fetele își petreceau timpul în dormitorul prințesei. Acolo, Ria era fascinată de un set de pahare, care erau așa colorate și misterioase având în construcția lor un lichid care îți dădea impresia că erau pline când de fapt nu erau. Ce amăgire! 

După turul istovitor al castelului, fetele vesele s-au apucat și de treaba, că doar temele pentru școală nu se făceau singure. Și așa și-au petrecut ele ziua pregătind piesa de teatru pentru festivalul francofon care se ținea în acea perioada.

Prințesa Rechinuță

Ilustrator: Anda Nedelea

Mâine e petrecere mare în adâncul oceanului. Fiul regelui delfin se căsătorește cu fiica regelui rechinilor. Tot regatul submarin trebăluia în stânga și în dreaptă ca toate să fie gata până la ora ceremoniei. Formația muzicală a peștilor sabie era deja instalată și cânta pe fundal pentru sporul celor care aranjau ultimele detalii. Era o zi frumoasă, soarele încălzea până și ultimele coltișoare ale adâncurilor. Numai prințesa Rechinuță suspină tristă în cameră ei. Ea nu voia să se căsătorească cu delfinul. Nu știa cum să facă să fugă, își dorea să mai stea în regatul său Ea voia să devină cântăreață la opera rechinilor și apoi când își va împlini visul va vedea ce va să fie.

Trecând pe la fereastră ei, căluțul de mare, Roșcățel, o auzi suspinând. Văzând-o așa tristă a mers la regele rechilor să-i povestească. Când acesta vorbi cu Rechinuța rămăsese surprins de chipul ei cel trist. Nu o mai văzuse așa până atunci. Când a aflat motivul tristeții sale, regele s-a revoltat și nu a vrut cu niciun chip să înțeleagă. Ca să se asigure că nu o să fugă a încuiat-o în cameră. Căsătoria celor doi era acordul de pace între regate și trebuia să aibă loc oricum ar fi fost.

Regele rechin merse la culcare și în noaptea aceea a avut un vis. Un vis care l-a dus înapoi în tinerețea sa, când și el și-ar fi dorit să-și urmeze visul și să se înroleze în armată rechinilor, dar tatăl său, regele prestigios nu i-a îngăduit pentru că trebuia să-i urmeze la tron. Regele a trăit tot timpul cu acest regret, iar când s-a trezit, s-a grăbit să ajungă la Rechinuța.

Printre lacrimi i-a spus că îi înțelege dorință și că i-o va respecta. Atunci i-a vorbit și despre propria sa poveste. Chipul Rechinuței s-a luminat și parcă nici urmă de tristețe nu zăbovise vreodată acolo. A două zi de dimineață prințesa cânta fericită și mergea împreună cu tatăl ei la regele delfinilor ca să anuleze căsătoria. Cum regele delfin era bun și înțelegător a propus ca pacea dintre cele două regate să fie pecetluită de primul spectacol al Rechinuței care va avea loc la granița dintre regate. Nici fiul regelui delfin nu a fost supărat pentru că aleasă inimii lui era prințesa căluților de mare.

Și uite așa s-a mutat petrecerea la granița dintre regate și toți cei din adâncuri au avut parte de cel mai frumos spectacol al mărilor și oceanelor, unde petrecerea continua și astăzi.

Sfârșit 🙂