Ria joacă badminton

După un an cu multe teme și muuult de învățat, spre sfârșitul lunii mai se întrezărea vara și vacanța mare. Când pleca la școală, Ria simțea deja mirosul verii. 

Știți mirosul ăla specific al dimineților de început de vară? Când era puțin răcoare, dar suficient de cald? 

Ei bine, diminețile alea prevesteau vacanța mare. Și o dată cu vacanța și multe după amieze petrecute în spatele blocului jucând badminton cu Diana, care avea palete de badminton, din acelea cu ramă de lemn. 

Ria o suna pe Diana, pe telefonul fix, nu pe whatsapp, ca acum. Răspundeau părinții și Ria repezită, avea un întreg discurs introductiv, spus la foc automat, ca să nu consume prea multe impulsuri, cerea cu Diana, stabileau împreună ora și îi amintea mereu să ia paletele. Ria stătea la balcon și când o întrezărea pe Diana la trecerea de pietoni, o zbughea pe ușă.

Ajungea la scară înaintea Dianei și nici nu știau când trecea timpul și lua cu el apusul și jocul de badminton.

Riei îi place și astăzi să joace badminton, a schimbat doar terenul din spatele blocului, mult prea aglomerat, cu un parc mare pe albia râului și joacă tot cu o Diana, doar că diferită de cea din copilărie și între timp și-a perfecționat și aruncarea fluturașului 🙂

Ria la cules de prune

Vacanța de vară mult așteptată sosise, în aer se simțea mirosul fânului încins de soare, mirosul timpului liber, al jocurilor, al strigătelor de copii în fața blocului, al zgomotului de minge până seara târziu. Cu siguranță l-ați simțit și voi și știți despre ce miros vorbesc.

Libertate în stare pură și fericire la fiecare respirație. Vara era anotimpul preferat al Riei. Fie că se distra cu Barbie pe balcon sau pleca la țară, vara era primită cu brațele deschise. După multe seri petrecute în balcon sau în fața blocului cu copiii, venea vremea unei vizite la bunica. 

Bunica Riei avea o casă mare, cu camere înalte și mari, legenda spune că în camera bună pe vremuri se țineau chiar și nunti, așa erau de mari camerele. Și pe deasupra erau și foarte răcoroase, gata să te adăpostească de arșița verii.

Ria pornea veselă la drum cu părinții. După o vreme, drumul făcea la stânga pe o șosea pietruită, trecea un rău care curgea repede la vale, parcă l-ar fi alergat cineva, apoi continua agale pe lângă școala din sat, unde tatăl Riei se mândrea că a învățat. Și după multe șerpuiri când la stânga, când la dreapta, mașina intra pe uliță. Trecea un podeț, lăsând în urmă puțul de unde scotea Ria cea mai buna apă și ajungea în fața porții. 

Multe are de povestit Ria despre locul ăsta. Ulița și casa aceea reprezentau altă lume, timpul se oprea acolo la podeț. Pe vremea aceea nici lumina nu era noaptea pe drum, dar nu era nici pe departe vreo problemă.

O dată sosiți, Ria se grăbea să se dea jos din mașină, să deschidă porțile și să o salute pe bunica. 

Ajungeau acolo mai mereu pe la apus. Soarele se pitea cumva în spatele casei, dându-i o aura de poveste si picta tablouri pe cer. Curtea era mare și stăpânită de Codiță, un cățeluș mic și vesel, gata de joacă în orice moment.

Duceau bagajele în camera de la etaj și apoi coborau la masă. În bucătăria de vară, bunica pregătea talmeș balmeș, un fel de omletă cu mălai și iaurt. Chiar dacă nu sună foarte gustoșel, era o bunătate. Acompaniat de niște roșii și castraveți din grădină vestitul talmeș devenea un adevărat festin.

La masa de seară, se făcea planul pentru a doua zi de muncă. Venise vremea culesului prunelor.

Dacă în viziunea Riei casa îi părea atât de impunătoare, grădina era rai. Începea pe coasta din spatele casei și se întindea cât vedeai cu ochii. Sau poate doar Riei i se părea așa, în orice caz era de vis.

Într-un colț în partea stângă, sus de tot, în vârful dealului era un cireș bătrân, chiar lângă casă la poalele coastei un dud mare, în spate câțiva zarzări, iar în rest o mare de pruni.

Una dintre activitățile preferate ale Riei la țară era să culeagă prune.

Avea o înțelegere cu mama și tata. Pentru fiecare găletușă de prune culeasă primea cinci lei. Da, da, fată strângătoare încă din copilărie.

 La sfârșitul zilei, Ria nota în agenduța ei cu lăcățel câte găletușe a cules și câți bănuți urma să primească. Dar nu banii erau principala satisfacție a Riei, ci activitatea în sine, faptul că petrecea timp cu părinții, făcând treburi de oameni mari.

Cât era de mică și durdulie cobora coasta din spatele casei într-un suflet cu două găletușe pline cu prune, se urca încetinel cu găletușele pe scara de la putină și în timp ce răsturnă prunele chiuia de mama focului, ca să iasă țuică bună, așa o învățase bunica.

La finalul sezonului de cules prune, cu bănuții strânși Ria mergea la librărie și alegea caietele cu cele mai frumoase coperți și cel mai haios penar.

Și uite așa soarele se domolea, vara își făcea bagajele și școală începea din nou.

Acolo unde se pășește doar pe marginea covorului

După o săptămâna plină, Ria obișnuia să mergă vinerea după școală în vizită la câte o colegă. 

Într-o după-amiază Ria a mers la castelul prințesei Elisa. Era fascinată de acest castel. Îi plăcea foarte mult și compania prințesei, dar mai ales prăjiturile servite la castel. Prăjituri de casă, făcute chiar de mama prințesei, un deliciu, dar atenție mare, se mânca doar în bucătărie și nu cumva să se fi întâmplat să cadă vreo firimitură pe jos. 

Așa, vă spuneam de castel. Întotdeauna strălucea. Curățenia se făcea cu mare meticulozitate și nu cum făcea toată lumea cu mopul, nu, nu pentru că lasă scame, ci în genunchi cu cârpă că să se poată ajunge și la cel mai îndepărtat colțișor care ar fi putut fi atins de vreo pală de vânticel aducătoare de praf.

La intrarea în castel te întâmpina holul cel mare și lung, luminat de candelabre de cristal strălucitoare. Bucătăria era raiul organizării, însă, de departe cea mai impunătoare cameră din castel, era salonul de petreceri. Acolo trona o vitrină mare cu cele mai frumoase pahare din colecție și un covor imens. Era locul unde se țineau balurile și petrecerile importante. 

Dacă voiai doar să vizitezi trebuia să ai mare grijă la ciucurii covorului, să nu care cumva să îi deranjezi din dispunerea lor perfect liniară. Și unde mai pui că nu puteai să calci oriunde pe covor, nu, nu. Traseul de urmat era dat de marginea acestuia. Astfel, se menținea în stare aproape perfectă pentru veșnicie.

Cu toate acestea, oricât de ispititor părea salonul, fetele își petreceau timpul în dormitorul prințesei. Acolo, Ria era fascinată de un set de pahare, care erau așa colorate și misterioase având în construcția lor un lichid care îți dădea impresia că erau pline când de fapt nu erau. Ce amăgire! 

După turul istovitor al castelului, fetele vesele s-au apucat și de treaba, că doar temele pentru școală nu se făceau singure. Și așa și-au petrecut ele ziua pregătind piesa de teatru pentru festivalul francofon care se ținea în acea perioada.

Sâmbete frumoase

În timpul școlii Ria iubea cel mai mult zilele de sâmbătă. Erau acele zile liniștite când nu erau teme și nu era nici de învățat. Sâmbetele erau și încă sunt zilele ei preferate. Întotdeauna dormea puțin mai mult decât de obicei și când se dezmeticea se uita la Tom și Jerry în episoadele de dimineață sau la Viața cu Louie. 

     După un mic dejun copios,  de regulă mergea cu tata la cumpărături la piață. Deși era mică și durdulie fura mereu cheile de la mașină și ajungea înaintea tatei. Îi plăcea să descuie ea mașina și să oprească alarma (Da, pe vremea aceea mașinile aveau alarmă, ca să auzi dacă încerca cineva să umble la ea). Se simțea om mare când făcea asta. 

Apoi porneau la drum și după ce colindau toată piața, umpleau plasele și se întorceau acasă unde mama gătea mereu ceva bun.

Ria își lua și ea repede șorțul și se alatura mamei pentru a  face cornulețe cu gem, cel mai bun desert din lume.  Din coca rămasă de la aluatul pentru cornulețe,  Ria făcea proprii ei covrigei și îi cocea în tăviță separată. Tare mândră mai era de ei, deși era plină de făină din cap până în picioare,  inclusiv pe vârful nasului.

Mai erau și sâmbetele alea ploioase pe care Ria iubea să le petreacă alături de mama, tricotând. Mama avea mereu răbdare să îi  arate cum se face unu pe față, unu pe dos sau bob de orez. Așa, așezată în vârful patului, pe perne cu andrelele în mână împletea banderole colorate pe care le purta la școală sau mai îmbogățea colecția vestimentară a lui Barbie. 

Acestea erau sâmbetele ei preferate, cele în care croșeta alături de mama ascultând ploaia cum bătea pe geamurile balconului.

Printre hârtii

Ria nu deschide restaurantul astăzi, este prinsă cu hârtiile și treburile de birou. Trebuie să aranjeze toate facturile cumpărăturilor făcute pentru restaurant, să facă inventarul și să țină și evidența produselor pe care le mai are în micul magazin pe care și l-a deschis de curând. A luat loc comod la birou pe scaunul sau confortabil portocaliu cu desene, așezat pe coltul patului din camera cu balcon.


Prinde cu dibăcie pixul în mâna stângă și se apucă de calcule. Cea mai bună metodă să repeți la matematică în vacanță. Avea fișe cu toate produsele, notase ce cumpărase, ce folosise și trebuia să mai calculeze ce îi rămânea.


A făcut conștiincioasă calculele. Lângă ea pe biroul improvizat pe colțul patului avea tot timpul telefonul care îi suna. Erau colaboratorii, clienți și prietenii. Printre conversațiile la telefonul fix a reușit să facă calculele.

Ca să verifice rezultatele a mers în cămara restaurantului pentru a număra produsele. Totul era în regulă. Apoi a mers și la micul magazin și a numărat produsele de pe rafturi.


Pachetele de biscuiți erau mai multe decât pe hartie, iar ciocolată era mai puțină. Se hotărâse sa refacă calculele și apoi să numere din nou. De data aceasta iese totul cum trebuie. Greșeala era o scădere. Acestea fiind rezolvate își termina ziua de lucru și pleacă să își ia cina.

Gospodina din balcon

A venit vara și vacanța mare. Cea mai mare bucurie a Riei este că se poate juca în voie. Școala s-a terminat și e timpul pentru puțină relaxare. La începutul fiecarei veri Ria, care are opt ani, își pregătește locul de joacă preferat, balconul. Are un dulap de lemn unde își organizează bucătăria restaurantului ei. Ca la orice început de sezon face curățenie generală. Curăță dulapiorul, spală toate vasele, pentru că avea o bucatarie compet utilată de la aragaz și cuptor până la ingrediente sofisticate. În camara vom intra mai tarziu, pentru că trebuie făcută aprovizionarea.


Așa că spală și curață tot, le așează cu dexteritate și apoi pleacă la cumpărături. La magazinul obișnuit dintre blocuri, unde găsește tot ce are nevoie pentru noul meniu al restaurantului: pufuleți, biscuiți cu cacao și cu vanilie, pufarine, ciocolată neagră, căci era preferată ei, fructe și legume. Plecă acasă cu sacoșile încărcate și aranjează meticulos produsele în cămară. În așteptarea clienților Ria se delecta citind o carte cu povești.


La un moment dat…ce să vezi ? se deschide ușa. Intră Barbie, o știți pe Barbie… cea blondă și frumoasa, însoțită de o prietenă. Se simțeau bine. S-au așezat la masă și au cerut Riei un suc rece de portocale și o salată combinată de pufuleți și biscuiți cu garnitură de ciocolată cum numai Ria gătea în oraș. Clienții au continuat să vină până seara la apusul soarelui. Unii voiau porumb copt, alții ceai, sau doar un ou în tigaie. Ria era foarte fericita că totul era cum își dorise. După o zi plină a închis restaurantul mulțumită. Mâine o va lua de la capăt cu același entuziasm și tot așa până la sfârșitul verii.

Cu Barbie la piscină

 Astăzi Ria s-a trezit foarte bine dispusă.  Era vremea să deschidă și piscina din spatele restaurantului.  Vioaie se dă jos din pat și fără să stea prea mult pe gânduri iese în balcon și începe pregătirile pentru a deschide oficial piscina. O tăviță albă de formă ovală era perfectă pentru ce urma să fie piscina restaurantului.

Piscina curată.  Apa rece tocmai bună pentru bălăceală și ceai cu gheață gata să fie servit leneșilor din balcon.  Cea care se bucură de obicei de tot ce este nou, este bineînțeles Barbie.  Imbrăcată frumos în costumul de baie făcut de Ria în culoarea piersicii apare la piscină cu zâmbetul pe buze.  Soarele de dimineață era perfect pentru o pauză răcoritoare.  Fetele își petrec astfel ziua la povești și la un pahar cu ceai.  Au discutat până la apus de noile costume pe care Ria i le va confecționa pentru petrecerile la care Barbie este gazdă în această vară. Cine știe ce idee va mai avea Ria pentru mâine!