Ghiţă şi fetele de împărat

A  fost odată ca niciodată că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti un împărat ce avea trei fete. I se spunea Împăratul Alb, deoarece a sa Împărateasa avea nevinovatul obicei de a-şi asorta toate rochiile sale cu pelerine albe şi lumea fiind rea, foarte repede i-a găsit şi poreclă bietului împărat.

    Cei doi împăraţi aveau trei fete frumoase că la soare te puteai uita, dar la ele ba, însă..ştiţi şi dumneavoastră frumuseţea nu este suficienta…mai este nevoie şi de puţină educaţie primită de la părinţi şi profesori…şi cum spuneam erau foarte frumoase fetele acestea ale împăratului, dar erau foarte prost-crescute și rele din cale afară. Din cauza faptului că împăratul a avut multă treabă şi a fost ocupat să conducă împărăţia nu prea a mai avut timp şi de educaţia odraslelor sale şi mult mai regretă acum.

     Adusese el sărmanul împărat profesori de soi la curte pentru a le educa pe tinerele domniţe, dar toate cele câte învăţară: maniere, dansuri câte şi mai câte fuseseră şi se duseseră la fel de repede de parcă nici nu ar fi fost, iar nici prin gând nu le trecea sărmanilor dascăli să le certe pe fete, căci împăratul ar fi avut apoi grijă de pielea lor.

      Probabil dumneavoastră gândiţi acum că două dintre fetele împăratului sunt cele rele şi cea mică este cea mai cuminte şi cea care nu le dă bătăi de cap părinţilor, însă nu este chiar aşa. Fetele cele mari erau ele rele precum pelinul, însă cea mică era cât celelalte la un loc şi încă puţin.

     Împăratul începuse deja să îşi facă griji pentru viitorul fiicelor sale şi se gândea…oare cine o sa le mai ia pe fete de soții şi atunci începuse a se sfătui cu Măria-Sa Împărăteasa :

    -Măria-Ta nevastă!

     Căci îşi vorbeau frumos, după protocol. Deci:

    -Măria-Ta nevastă ! Cine oare crezi că le va lua pe fetele noastre că tare rele si încăpăţânate le-ai mai făcut?

    -Mărite soţ, zise împărăteasa, fetele parcă sunt făcute după chipul şi asemănarea Măriei-tale, căci tare îţi seamănă şi la urma urmelor se va găsi cineva pe lumea aceasta să le ia şi pe fetele noastre că tare mândre şi frumoase sunt !

    -Mândre si frumoase, or fi, Măria-Ta nevastă, dar nimeni nu ia doar faţa omului, se mai uită şi la suflet şi ce sunt cele mari rele si urăcioase şi tot mai exista speranţă să le mai ia cineva, dar pe cea mică nu m-aş încrede prea tare.

-Vom găsi noi o soluție!

    Ar fi dat el şi veste mare în ţară că vrea să îşi mărite fetele, însă nu prea se îndura să cheltuiască mulţi bani pentru peţitorii ce aveau să vină…şi dacă nici nu ar fi reuşit să le căpătuiască pe fete…unde ar mai fi fost afacerea? Pe lângă faptul că ar fi rămas fără bani, s-ar mai fi dus şi vestea în ţară că fetele sale sunt dintre cele mai mofturoase şi că nimeni nu reuşeşte să le intre în voie, să le facă pe plac şi s-ar fi ales praful şi pulberea de toată reputaţia Împăratului Alb.

    Nu mai ştia sărmanul ce să facă şi pe cine să întrebe. Atunci îşi aminti, împăratul, că avea la curte şi un măscărici, un fel de bufon al lui, care pe langă tumbele şi salturile pe care le făcea uneori mai avea şi nişte idei ce îi mira pe toţi…Aşa se hotarî împăratul să îl cheme pe Ghiţă şi să îi ceară sfatul în legatură cu fetele sale. Acest mic şi caraghios bufon se înfăţişează în faţa împăratului pus pe giumbuşlucuri, însă împăratului nu îi ardea de aceste lucruri, avea altele mai importante de făcut, aşa că îi zise:

   -Hai, măi Ghiţă, lasă tumbele că nu am chef de aşa ceva, mai bine zi-mi tu mie ce părere ai de fetele mele? Cum ţi se par? Frumoase?

    -Mărite-Împărate, cum să nu fie frumoase, şi apoi… chiar dacă nu ar fi frumoase, oricine ar spune că sunt mândre precum soarele, la ce zestre le dă Măria-Ta!

   Apoi împăratul zise :

   -Dar despre purtările lor ce parere ai?

   -Păi, n-am nicio părere, căci ţin la viaţă mea şi mai vreau să mai trăiesc, spuse neastâmpăratul de Ghiţă.

    -Dar atunci, cum să le căpătuiesc, măi, Ghiţă, că sunt  batrăn si fetele nu le-am măritat şi aşa rele cum sunt nu ştiu cine le-o lua.

    Măscăriciul deveni dintr-o dată foarte serios şi se făcu linişte ca într-o biserică şi apoi bufonul îi spuse împăratului :

    -Măria-Ta, lasă-mă pe mine să mă ocup de fetele dumitale şi dacă nu ţi-o plăcea să nu mă plăteşti.

     Şi atunci împăratul scoase o pungă cu galbeni şi i-o aruncă bufonului şi îi spuse doar atât:

     -Ai grijă, eu doar cu tine vorbesc!

Ghiţă îşi luă punguţa cu bani, foarte fericit şi plecă făcând tumbe şi salturi de parcă l-ar fi vazut o lume întreagă, aşa era de mândru, căci primise şi el o sarcină importantă.

Toata noaptea, a cautat, el, Ghiţă, în mintea sa creaţă, de măscărici, un plan bun să  le căpătuiască pe fetele împăratului, însă îi venea foarte greu să găsească ceva. Gândindu-se el mai bine a hotărât că mai întâi de orice plan trebuie să le cunoască cât de cât mai bine pe fete ca să vadă ce le poate pielea şi să le găsească naşul. 

Aşadar, a doua zi Ghiţă se înfăţişează în faţa împăratului şi îi spuse ce avea de gand să facă pentru început :

     -Înălţate Împărate! Înainte de toate aş vrea să daţi o mică petrecere la care să fac ce fac eu de obicei…tumbe şi salturi, pentru a vedea mai îndeaproape fiicele Măriei-Voastre !

     -Prea bine, măi Ghiţă, dar cu ce ocazie să dăm noi această petrecere ?

     -Măria-Ta poate spune că o dă pentru fetele sale, căci nu au mai avut motiv de distracţie de mult.

    -Atunci aşa să fie. Diseară vom avea petrecere la curtea împărătească.

    După ce au fost facute toate pregătirile în mare graba şi după ce fetele au tunat si fulgerat prin toată împărăţia că ele nu fuseseră anunţate mai din vreme, a venit şi seara şi invitaţii, puţini cei drept, erau aşteptaţi să vină. Încă de la început Ghiţă îşi făcea numărul prin salonul petrecerii, amuzând pe toţi cei prezenţi, cu excepţia mezinei familiei, ea fiind cea mai greu de  mulţumit. Abia atunci a înţeles bietul măscărici ce misiune grea avea de îndeplinit.    

Neastâmpăratul de Ghiţă a observat doi frumoşi prinţi foarte interesaţi de fetele cele mari ale impăratului, însă nu îşi făceau speranţe, căci ştiau ce firi dificile sunt. Aşa s-a conturat o nouă idee în mintea lui Ghiţă, cei doi prinţi erau in viziunea lui pretendenţii ideali pentru fetele cele mari ale împăratului, dar partea cea mai grea din toata această tărăşenie, era să le convingă…

   Zile întregi după acea petrecere, a căutat bietul măscărici o modalitate de a le convinge pe fete să îi accepte pe prinţi, însă a fost in zadar, nu putea născoci nimic…asta până într-o zi când aude la curte vorbindu-se de o vrăjitoare care face minuni. Atunci, simţi măscăriciul că a găsit o idee bună şi care poate da roade. Face el ce face şi află unde o poate găsi pe vestita vrăjitoare… tocmai la celălalt capăt al împărăţiei, însă măscăriciului i se părea o nimica toată. 

   După ce îşi calculează foarte bine următorii paşi, cere o audienţă la Împăratul Alb, acesta îl primeşte fără întârziere fiind foarte curios să afle ce pune Ghiţă la cale. Intră foarte grăbit şi îi spune că trebuie să plece de la curte pentru a căuta rezolvarea tuturor problemelor şi că se va întoarce cât de repede va putea. Împăratul nu se împotriveşte şi ordonă să i se aducă tot ce are nevoie pentru călătorie. Nu durează mult şi bufonul pleacă în inedita sa călătorie. Drumul era lung şi anevoios, însă nu avea să renunţe pentru nimic in lume. La un moment dat s-a întrebat, oare de ce face el toate acele lucruri? Doar pentru că-i cerea Împăratul? Pentru că ţinea la viaţa sa, pentru bani? Sau… sau poate că avea şi un alt motiv ascuns. Adevărat, dorea şi altceva, o dorea pe fiica cea mica drept soţie, însă ştia că îi este imposibil să ajungă la inima ei de piatră şi să o înduplece cumva şi se hotărăşte să renunţe la acest vis… 

    A renunţat, dar nu pentru mult timp, căci s-a gândit că vrăjitoarea îl poate ajuta şi a sperat. Ajuns la destinaţie, a trebuit să treacă nişte probe pentru a putea fi primit de vrăjitoare: s-a luptat cu un dragon de zece ori mai puternic decât el care scotea flăcări pe nas, cu un crocodil uriaş şi înfometat şi cu un urs furios, păzitori ai bătrânei. După ce şi-a epuizat forţele reuşeşte să-i învingă, mânat de arzătoarea dorinţă de a ajunge teafăr la viitoarea sa soţie. 

    I-a spus vrăjitoarei toată povestea şi i-a subliniat că de toate acestea atârnă viaţa lui, căci dacă nu reuşeşte, Împăratul Alb îl va omorî. Aceasta i-a cerut în schimbul ajutorului mulţi bani, bani pe care Ghiţă era dispus să-i dea, doar, doar o să-şi atingă scopul. Apoi a primit o poţiune magică,  fetele vor trebui să bea doar o picătură pentru ca inimile lor de piatră, să se înduplece şi firile lor să se schimbe pentru totdeauna. Dar, pentru fata cea mică i-a dat ceva special, ea fiind cea mai rea şi ştiind că Ghiţă vrea să o păstreze pentru el. După ce a luat ce îi trebuia, a plătit  bătrâna vrăjitoare, şi-a luat rămas bun şi a plecat spre curtea Împăratului Alb plin de speranţă.

   La întoarcere, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i vorbească Împăratului, i-a povestit tot ce a făcut şi unde a fost. Acesta nu credea în vrăjitoare, dar dacă doar aşa îşi putea mărita fetele, nu a protestat şi nici nu i-a reproşat nimic bietului bufon. Cu frică şi cu vocea tremurândă Ghiţă i-a spus că pe fiica cea mică o vrea el de soţie, deşi era conştient că putea muri în urma acestei mărturisiri. Însă împăratul a încuviinţat fără să se împotrivească gândindu-se că şi-a câştigat acest drept.

În acea seară fetele urmau să bea ceaiul în sala mare a palatului, aşa că Ghiţă ajunge nevăzut in bucătăria împărătească, făcând tumbele bine ştiute, se asigură şi picură în fiecare ceaşcă puţin din acea poţiune şi se duce chiar el să le servească pe fete. Toate erau bine dispuse şi s-au simţit excelent privindu-l pe măscărici. După câteva zile efectele poţiunii miraculoase erau vizibile, cei doi prinţi au venit să le peţească pe fetele cele mari ale împăratului Alb. Ele i-au acceptat şi în curând urma să aibă loc nunta. Dar staţi puţin, şi bufonul nostru îşi ia inima-n dinţi şi se duce la fata cea mică şi o cere de soţi, iar spre uimirea tuturor aceasta acceptă. 

        Toate fetele se căsătoresc toate în aceeaşi zi şi toţi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi şi domnesc în pace şi linişte. Şi uite aşa a reuşit măscăriciul să închidă gura poporului şi le-a măritat pe toate cele trei fete ale Împăratului Alb.

       Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa şi am încălecat pe o roată şi v-am spus povestea toată.

Sfârșit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s