După un an cu multe teme și muuult de învățat, spre sfârșitul lunii mai se întrezărea vara și vacanța mare. Când pleca la școală, Ria simțea deja mirosul verii. 

Știți mirosul ăla specific al dimineților de început de vară? Când era puțin răcoare, dar suficient de cald? 

Ei bine, diminețile alea prevesteau vacanța mare. Și o dată cu vacanța și multe după amieze petrecute în spatele blocului jucând badminton cu Diana, care avea palete de badminton, din acelea cu ramă de lemn. 

Ria o suna pe Diana, pe telefonul fix, nu pe whatsapp, ca acum. Răspundeau părinții și Ria repezită, avea un întreg discurs introductiv, spus la foc automat, ca să nu consume prea multe impulsuri, cerea cu Diana, stabileau împreună ora și îi amintea mereu să ia paletele. Ria stătea la balcon și când o întrezărea pe Diana la trecerea de pietoni, o zbughea pe ușă.

Ajungea la scară înaintea Dianei și nici nu știau când trecea timpul și lua cu el apusul și jocul de badminton.

Riei îi place și astăzi să joace badminton, a schimbat doar terenul din spatele blocului, mult prea aglomerat, cu un parc mare pe albia râului și joacă tot cu o Diana, doar că diferită de cea din copilărie și între timp și-a perfecționat și aruncarea fluturașului 🙂