În timpul școlii Ria iubea cel mai mult zilele de sâmbătă. Erau acele zile liniștite când nu erau teme și nu era nici de învățat. Sâmbetele erau și încă sunt zilele ei preferate. Întotdeauna dormea puțin mai mult decât de obicei și când se dezmeticea se uita la Tom și Jerry în episoadele de dimineață sau la Viața cu Louie. 

     După un mic dejun copios,  de regulă mergea cu tata la cumpărături la piață. Deși era mică și durdulie fura mereu cheile de la mașină și ajungea înaintea tatei. Îi plăcea să descuie ea mașina și să oprească alarma (Da, pe vremea aceea mașinile aveau alarmă, ca să auzi dacă încerca cineva să umble la ea). Se simțea om mare când făcea asta. 

Apoi porneau la drum și după ce colindau toată piața, umpleau plasele și se întorceau acasă unde mama gătea mereu ceva bun.

Ria își lua și ea repede șorțul și se alatura mamei pentru a  face cornulețe cu gem, cel mai bun desert din lume.  Din coca rămasă de la aluatul pentru cornulețe,  Ria făcea proprii ei covrigei și îi cocea în tăviță separată. Tare mândră mai era de ei, deși era plină de făină din cap până în picioare,  inclusiv pe vârful nasului.

Mai erau și sâmbetele alea ploioase pe care Ria iubea să le petreacă alături de mama, tricotând. Mama avea mereu răbdare să îi  arate cum se face unu pe față, unu pe dos sau bob de orez. Așa, așezată în vârful patului, pe perne cu andrelele în mână împletea banderole colorate pe care le purta la școală sau mai îmbogățea colecția vestimentară a lui Barbie. 

Acestea erau sâmbetele ei preferate, cele în care croșeta alături de mama ascultând ploaia cum bătea pe geamurile balconului.