Era o dimineață rece de sfârșit de noiembrie, undeva în ținuturile înghețate. Pingu s-a trezit foarte vesel, s-a întins ca să crească mare și înalt, și-a făcut înviorarea ca să fie plin de energie și a plecat spre școală.  Era tare voios pentru că pregăteau serbarea de Crăciun.

Precis vă întrebați, de ce era Pingu așa de entuziasmat de serbarea de Crăciun.

Păi cum să nu fie? De serbarea de Crăciun și de cum îi va ieși numarul de dans depindea cadoul pe care i l-a cerut lui Moș Crăciun.

Pingu, spre deosebire de alți pinguini își pregătea scrisoarea pentru Moșu’ din timpul anului. Își alcătuia o lista de dorințe și de fiecare dată când își mai dorea ceva punea pe listă și le așeza în funcție de ordinea importanței și astfel spre toamnă știa exact ce să îi ceara Moșului. Prima dorință de pe listă se regăsea în scrisoarea pentru Moș Crăciun.  

Anul acela era diferit. Încă din vară, Pingu și-a dorit ceva și nicio dorință nu a fost mai importantă de atunci înainte.  Își dorea să călătorească în ținuturile calde unde se putea împrieteni cu elefanți, cu maimuțe și se putea plimba pe spatele unei zebre. 

Pingu le-a povestit dorința și părinților lui și deși nu părăsiseră niciodată ținuturile reci și lor le-a surâs ideea explorării unor orizonturi noi.

– Mama Pingu, tata Pingu, credeți că Moș Crăciun îmi va îndeplini dorința?

– Pingu, zise tata, tu ocupă-te și scrie-i Moșului și dă-ți toată silința ca dansul să iasă bine și poate că Moșul ți-o va îndeplini.

Auzind acestea, Pingu a muncit și mai mult la dansul său. El nu mai mergea. El dansa. Dansa prin casă, dansa în drum spre casă, dansa când plimba cățelul. Tot timpul dansa. Dansa pentru dorința lui și toată lumea ii spunea pinguinul dansator.

Încet, încet se apropiau sărbătorile de iarnă, iar Pingu își pregăti scrisoarea promițându-i Moșului un super dans la serbarea de iarnă. 

Cînd a venit ziua cea mare, Pingu era foarte nerăbdător și emoționat.

– Și acum urmează Pingu, pinguinul dansator, anunță doamna învățătoare, invitându-l pe Pingu în mijlocul scenei de gheață amenajată în curtea școlii.

Muzica a început și Pingu a apărut sfios din spatele cortinei de zăpadă. La sfârșitul dansului Pingu era trist. Nu îi ieșise cum și-a imaginat, deși toată curtea școlii l-a aplaudat furtunos. Mergea spre casă agale cu mâinile la spate murmurând:

– Nu cred că i-a plăcut Moșului, m-am împiedicat.

– Ba eu zic că i-a plăcut, zise o voce groasă.

– De unde știi? Întreabă Pingu fără să se uite în spate.

– Păi a fost cel mai interesant dans pe care l-am văzut.

Atunci Pingu ezită puțin, dar când se uită în spate îl vede pe Moș Crăciun. Era chiar el, însoțindu-l la drum.

– Și știi ce ți-am cerut? Zise Pingu sfios.

– Pingu, sigur că știu. Este 23 decembrie, am citit toată corespondența și am pregătit sacul cu cadouri.

– Și ce părere ai avut de scrisoarea mea? Dar ce mai contează, continuă Pingu fără să-i dea răgaz Moșului să răspundă nu mi-a ieșit dansul cum trebuia.

– Pingu, hai să îți spun ceva, ești cel mai drăgălaș pinguin dansator și cel mai muncitor. Așa mi-ai dovedit cât de mult îți dorești să ajungi în ținuturile calde. Așadar îți voi da darul mai devreme. Mergi acasă, fă-ți bagajul, ia-ți părinții și vino mâine dimineață la gară.

Pingu a făcut întocmai. Când le-a povestit părinților, nu l-au crezut și ca să-i demonstreze că a fost doar o închipuire l-au însoțit la gară a doua zi. Mare le-a fost mirarea când la gară îi aștepta însuși Moș Crăciun, lângă un tren roșu și plin de luminițe.

– Acest tren vă va duce în ținuturile calde.

Părinții nu și-au crezut ochilor și au fost sceptici până când trenul a fost pus în mișcare și l-au lăsat pe Moș Crăciun în urmă pe peron făcându-le cu mâna.

Pingu a avut parte de o vacanță pe cinste, s-a împrietenit cu toate animăluțele la care visase și când s-au întors acasă le-a povestit tuturor prietenilor că Moș Crăciun l-a învățat cât de important este să muncești pentru visul tău și acesta se va îndeplini.

Sfârșit 🙂